Carti online anticariat
cartepedia.ro
Colectii Adevarul Autori cartile Adevarul

20. Papagalul lui Flaubert
Julian Barnes

20. Papagalul lui Flaubert

Titlu: 20. Papagalul lui Flaubert

Autor: Julian Barnes

Colecţie: Biblioteca Adevărul 101

Editura: Adevarul

Traducerea: Virgil Stanciu

Număr de pagini: 240

15,99RON
Adaugă în coş

Geoffrey Braithwaite, un medic englez, specialist în opera lui Flaubert, se duce la Rouen să viziteze muzeul închinat celebrului autor francez şi descoperă pe o etajeră papagalul împăiat care i-a servit drept model autorului pentru Loulou, pasărea din povestirea "Un cœur simple". După o vreme însă, la Croisset, unde se găsea proprietatea familiei Flaubert, Geoffrey Braithwaite are surpriza să găsească un al doilea papagal împăiat. Iar portăreasa, ca şi aceea de la muzeu, îl asigură că este cel autentic. Care este aşadar adevărul – cel al papagalilor sau cel al scriitorului? Numai ancheta literară care începe în forţă ne va putea lămuri.

Papagalul lui Flaubert / „Flaubert's Parrot“, apărut în 1984, este cel de-al treilea roman al scriitorului britanic Julian Barnes şi, totodată, cartea care i-a adus consacrarea. Romanul a fost înscris în „lista scurtă“ la Booker Prize în 1984 şi a fost distins cu Geoffrey Faber Memorial Award în 1985 şi - în Franţa - cu Premiul Médicis la categoria non-ficţiune (eseu) în 1986.

Tocmai această informaţie arată problemele de receptare pe care le-a ridicat textul hibrid al lui Barnes şi dificultatea încadrării acestuia, analiza cărţii fiind una dintre „pietrele de încercare“ ale criticii literare de întâmpinare engleze şi franceze din anii '80. Deşi cartea lui Julian Barnes este în mod decis o operă de ficţiune, mai exact un „roman“, francezii nu s-au sfiit să-l considere un eseu despre opera flaubertiană şi să-l premieze ca atare, la secţiunea de non-ficţiune.

Aceasta pentru că, într-adevăr, informaţiile despre Flaubert - autor de a cărui viaţă şi operă personajul central (care evident are multe trăsături din Barnes însuşi) este fascinat - din cartea lui Barnes sunt reale (inclusiv cele despre „buclucaşul“ papagal), iar numeroasele digresiuni ale naratorului despre autorul lui „Bouvard şi Pécuchet“ pot fi citite ca sclipitoare eseuri ale unui specialist în flaubertologie.

Îndrăgostit de Franţa şi de Flaubert în egală măsură (mare parte din articolele şi eseurile strânse mai târziu în volumul „Tour de France“ sunt despre „părintele“ Emmei Bovary), Julian Barnes îşi urmează, în Papagalul lui Flaubert, obsesia pentru unul dintre cei mai importanţi autori ai literaturii universale.

Maestru al metaficţiunii postmoderne, scriitorul britanic nu face în cartea sa (doar) un eseu sclipitor despre viaţa şi opera lui Flaubert, ci construieşte un roman subiectiv al cărui personaj are „carne şi sânge“. Structura narativă cu totul atipică a cărţii, exemplu major de reuşită literară „postmodernă“, i-a incitat, prin inclasificabilitatea sa, pe criticii literari ai momentului: „un fel de colaj“ (Peter Brooks), „un tour de force de ficţiune, critică literară şi biografie“ (David Montrose), „un compendiu de genuri iscusit şi ludic“ (Laurent Milesi), se numără printre „etichetele" care au încercat a se pune acestui complex produs literar metaficţional.

„Spunând la persoana întâi povestea unui medic pensionat care face din pasiunea pentru Gustave Flaubert şi pentru papagalul împăiat al acestuia o questă filologico-istorico-detectivă, echivalentă cu un antidot la pierderea soţiei sale bovarice, adulterine şi suicidare, «Papagalul lui Flaubert» oscilează între ficţiune şi realitatea istorică, între prezentul naratorului şi trecutul flaubertian, între biografie şi autobiografie“, consideră şi românca Dana Muscă, într-un dosar dedicat de un recent număr al revistei clujene „Echinox“ prozatorilor britanici contemporani.

Mai mult decât un exerciţiu de naratologie aplicată, Papagalul lui Flaubert devine, însă, un „roman“ o dată cu ultimele sale pagini, dacă până atunci cititorul mai putuse avea dubii despre natura textului pe care-l citeşte cu aviditate - pentru că, indiferent de genul în care vrem să-l încadrăm, scrisul lui Barnes este unul seducător, rafinat şi cu delicii pentru cititorul inteligent şi avizat.

Şi aceasta nu pentru că însuşi autorul ne-a spus că a scris un „roman" (la urma urmei, şi Gogol şi-a subintitulat „Suflete moarte“ „poem“, Puşkin numea poemul „Evgheni Oneghin“ „roman“, iar Urmuz cele câteva pagini ale textului „Pâlnia şi Stamate“ „roman“). Ci pentru că naratorul, medicul la pensie obsedat de Flaubert şi de papagalul lui, care ne-a „ameninţat“ de mai multe ori, pe parcurs, că ne va spune, la momentul potrivit, felul în care a murit soţia sa, face, în sfârşit, acest lucru, în ultimul capitol al textului.

Brusc, drama personajului devine reală şi autentică, toate reflecţiile şi digresiunile sale de până acum capătă sens, iar naratorul devine un personaj cu „carne şi sânge“, cu trecut şi conştiinţă, nu doar o fantoşă într-un text cu miză într-un arid experiment narativ. Sigur, în continuare, este vorba de (meta)ficţiune, dar, totuşi, „doare“, impresionează: avem astfel efectul produs de un text în dulcea manieră clasică, rezultat, oarecum, inaccesibil „antiromanului“ care a abundat în era postbelică.

Totodată, descrierea cu umor a questei personajului în căutarea papagalului împăiat pe care Flaubert l-a avut în faţa ochilor în perioada în care a scris povestirea „Un coeur simple“ (papagal pe care, asemenea cetăţilor greceşti pe Homer, şi-l revendică mai multe oraşe din Franţa, fiecare afirmând că deţine papagalul „adevărat“) devine o reflecţie asupra autenticului şi simulacrului în era postmodernă şi a relaţiei noastre din ce în ce mai viciate cu trecutul, fie el, mai mult sau mai puţin, recent. Pe această linie, Julian Barnes va publica, în 1998, capodopera sa, romanul „Anglia, Anglia“, magistrală sinteză literară a temelor majore ale postmodernităţii.

Cartea Papagalul lui Flaubert este tradusă din engleză de Virgil Stanciu şi este publicată în colaborare cu Editura Nemira.

libris.ro
(cartea „20. Papagalul lui Flaubert” de Julian Barnes a apărut în librărie la data de 27 februarie, 2011)

Acasă | Căutare | Catalog | Contact | Informaţii | ANPC | Hartă site

Copyright © 2009 cartile-adevarul.com